In lectiile precedente ne-am ocupat de ordinea cuvintelor din propozitia narativa obisnuita. Ei bine, mergem mai departe – sa vedem ce diferente ne asteapta la formarea propozitiilor interrogative.
In limba germana, intrebarile pot fi adresate in patru moduri diferite:
1. Intrebarea obisnuita.
2. O intrebare suplimentara.
3. O intrebare alternativa.
4. O combinatie de intrebari.
Vom analiza toate cele patru metode
1. Intrebarea generala, obisnuita este, pur si simplu, orice intrebare fara un cuvant de intrebare.
De exemplu, tu mergi? – (cel care intreaba este interesat doar de actiune, nu „unde”, „cand” si „de ce” merge persoana. Aceasta este masa? – (si nu „cum” este masa).
Ca indiciu, puteti folosi faptul ca la astfel de intrebari se poate raspunde cu „da” sau „nu”. Dar, de regula, noi insasi rareori raspundem scurt, dar incercam sa oferim un raspuns mai complet. In cazul in care avem o propozitie interrogativa fara un cuvant de intrebare, ordinea cuvintelor este construita destul de simplu: vedeti ordinea cuvintelor in propozitia interrogativa.
Daca avem de-a face cu un predicat compus (vezi Ordinea cuvintelor din propozitie, Partea 1), atunci partea variabila V1 este pusa in primul rand, iar V2 ramane neschimbata la sfarsitul propozitiei.
Daca in propozitie exista o negare a actiunii (exprimata de nicht), atunci -nicht este pus:
– la sfarsit (in cazul cand este un verb)
– inainte de V2 (in cazul unui predicat compus).
Concluzie: Formarea intrebarii nu afecteaza in vreun fel pozitia negarii!
Ich gehe nicht. – Gehst du nicht?
