Formarea cuvintelor in limba germana (I)
Formarea cuvintelor in limba germana (II)
In – Formarea cuvintelor in limba germana (III) vom studia :
Tranzitia partilor de vorbire
Cel mai comun tip de tranzitie este trecerea intr-un substantiv, adica substantivarea. Cel mai adesea, infinitivul verbului se trabsforma in substantiv, iar cuvantul se devine neutru: das Leben (viata), das Unternehmen (intreprindere), das Essen (mancare). Adjectivele si participiile sunt, de asemenea, substantivate iar cuvintele formate in acest fel sunt impartite dupa sens in doua grupuri: un semn care este gandit in mod obiectiv (das Neue – nou, das Wirkliche – adevarat) si purtatorul unui semn (der, die Alte – batran / batrana, die Verwandte – rude).
Pentru mai multe exemple de substantivare, consultati articolul nostru viitor de gramatica despre substantivele germane derivate din adjective.
Urmatorul proces este transformarea substantivelor, adverbelor si participiilor in adjective, adica adjectivare.
Adjectificarea substantivelor este aproape nefolosita, de obicei elementele de baza sunt la fel: wert (valoros), laut (tare) etc. Un tip special este transformarea in adjective a numelor locuitorilor oraselor si tarilor, de exemplu Berliner Einwohner (rezident in Berlin).
Nici adverbele nu formeaza adesea adjective. Iata cateva exemple: seltene (Blumen) – (flori) rare, bange (Ahnung) – (premonitie) anxioasa.
Dar pe baza participiilor, s-au format multe adjective. De obicei, astfel de cuvinte au o conotatie mai abstracta, metaforica: eine glänzende, ausgezeichnete Antwort (raspuns stralucitor, remarcabil).
Urmatorul tip de formare a cuvintelor este verbalizarea, adica trecerea in verb a adjectivelor si substantivelor. Aici se disting doua semnificatii:
a) acordand obiectului un semn care se exprima in numele: bereiten (a gati), kürzen (a scurta).
b) a fi intr-o stare sau a intra intr-o stare care denota un nume: grühnen (a inverzi), nahen (a se apropia), welken (a se ofili).
Sau verbul exprima diferite tipuri de relatii cu ceea ce exprima numele: geigen (a canta la vioara), flöten (a canta la flaut), schmieden (a forja), dolmetschern (a face traducere simultana), pfeffern (a pipera), achten (a fi atent), antworten (a raspunde) si altele.
Tranzitia cuvintelor (substantive, adjective, participii) in adverbe se numeste adverbializare. Cel mai adesea, cazul genitiv al cuvantului trece intr-o forma nemodificata: tags (dupa-amiaza), abends (seara), rechts (in dreapta), links (in stanga), teils (partial), anders ( intr-un mod diferit).
Cuvintele din diferite parti ale vorbirii se transforma chiar in prepozitii si conjunctii, de exemplu trotz (in ciuda), mititels (prin), falls (in cazul in care), angesichts (in vedere).
Adunare
Aceasta metoda este aproape cea mai productiva in limba germana, datorita ei apar toate acele cuvinte compuse teribile si lungi care nu pot fi traduse in nicio limba intr-un singur cuvant.
In fiecare cuvant compus, se disting cel putin doua baze din care este format, doua radacini, dintre care sensul gramatical il poarta ultimul: dupa el se determina genul intregului cuvant (daca este un substantiv), el se schimba odata cu declinarea. Exista doua accente in astfel de cuvinte (sau mai multe, in functie de numarul de radacini), unul dintre acestea este accentul principal, restul sunt secundare, dar clar audibile.
Compozitia unui cuvant compus poate fi diferita: cele doua radacini pot fi pur si simplu pliate impreuna (der Schreibtisch este un birou de scris, das Nebenzimmer este o camera adiacenta), pot aparea elemente de legatura (das Tageslicht este lumina zilei, lebenswichtig – este vital). Astfel de elemente pot fi – (e) n, – (e) s.
Asta este tot. Astazi ne-am amintit despre modelele diferite de formare a cuvintelor caracteristice limbii germane: adaugarea unui sufix, a unui prefix, tranzitia de la o parte a vorbirii la alta si adaugarea la radacina.