Care sunt modalitatile de formare a cuvintelor in limba germana? Ce sufixe si prefixe trebuie sa stiti? Ce este substantivarea, adverbializarea, adjectivarea? Cititi articolul nostru si va vom raspunde la toate intrebarile.
Formarea cuvintelor este principala modalitate de dezvoltare a vocabularului lingvistic si, dupa cum il intelegem, cuvintele noi se formeaza pe baza celor existente in sistem, dupa anumite modele. Atunci cand inveti o limba, cunoasterea modelelor sale derivative poate fi foarte utila, deoarece, de exemplu, dupa ce ai invatat un cuvant, ai acces la mai multe altele formate din aceasta.
Uneori, un cuvant necunoscut este usor de inteles, cunoscand semnificatia radacinii si intelegand nuanta caracteristica pe care o poate da un sufix sau prefix. Deci, sa intelegem metodele de formare a cuvintelor si modelele de formare a cuvintelor.
Se pot produce cuvinte noi:
1) prin adaugarea unui prefix
2) prin adaugarea unui sufix
3) fara a adauga un sufix sau prefix, prin tranzitia cuvintelor dintr-o parte a vorbirii in alta,
4) prin adaugarea radacinilor diferitelor cuvinte.
Exista, de asemenea, o combinatie a acestor modele: de exemplu, apare sufixarea si prefixarea sau compozitia cuvantului si, in paralel cu aceasta, se adauga un sufix sau prefix. Umlaut, alternante vocale si – foarte rar – consoane sunt, de asemenea, implicate in acest proces. Sa mergem dupa ordinea indicata.
Prefix
Prefix – adaugand un prefix la un cuvant, impreuna cu acest prefix, se adauga si un element de semnificatie, cu exceptia sensului pur formativ al prefixului ge- atunci cand se formeaza forma verbului la timpul trecut: machen-gemacht. Aici, acest prefix inseamna doar ca cuvantul este la timpul trecut. Totusi, acelasi prefix in alte cazuri este inzestrat si cu propriul sau sens, despre asta vom vorbi mai jos.
Cele mai frecvente prefixe in formarea substantivelor si adjectivelor:
un-, miss-, ur-, erz-, ge-, anti-, neo-
un- si miss- exprima un semn negativ, un- formeaza, in primul rand, antonime pentru o serie de substantive: die Ungeduld (nerabdare), die Unruhe (neliniste), der Unfall (accident), unabsichtlich (neintentionat).
de asemenea, un- intareste semnificatia cuvantului principal die Unmenge (numar mare), die Unzahl (numar imens).
substantivele cu miss- exprima conceptul de ceva nereusit, rau: die Missernte (roada proasta a culturilor); conexiunile cu o radacina care exprima o calitate sau un fenomen pozitiv sunt antonime, la fel si conexiunile cu un-: der Misserfolg (esec), die Missgunst (rea vointa), missmutig (plictisitor).
cel mai adesea ur- denota ceva vechi, de inceput:
die Urzeit (antichitate), der Urwald (padure virgina, jungla), der Urmensch (om primitiv), die Uegroßmutter (strabunica).
In combinatie cu adjective, acelasi prefix intareste semnificatia: uralt (antic), urkomisch (teribil de amuzant).
erz- (tradus in romana ca arhi-) denota cel mai inalt rang sau demnitate (in terminologia bisericii): der Erzbischof (arhiepiscop), der Erzherzog (arhiduc); sau intareste numele care au un caracter negativ: der Erznarr (arhi-prost), erzdumm (arhi-stupid), erzfaul (arhi-lenos). Dupa cum puteti vedea, amplifica toate valorile.
GE -:
– substantive masculine care servesc drept nume pentru oameni: der Gemahl (sot), der Geselle (ucenic).
– substantive neutre cu semnificatie colectiva: das Gebirge (lantul muntos), das Gemüse (legume), das Gebüsch (tufis).
– substantive verbale de gen neutru, care denota repetarea unei actiuni: das Geschwätz (vorbaraie), das Gebrüll (hohot)
– substantive abuzive cu noi caracteristici gramaticale, adica o schimbare de gen: der Berg – das Gebirge (munte – lant muntos), das Bild – das Gebilde (imagine – creatie).
anti- si neo- sunt imprumutate din latina si greaca si apar in cuvinte moderne.
anti-exprima opusul sau opozitia: der Antiheld (anti-erou), antidemokratisch (antidemocratic).
neo- inseamna „nou”: der Neoklassizismus (neoclasicism), chiar Neo-Ich (noul eu).
Tineti minte! Prefixele ge-, anti-, neo- sunt neaccentuate, miss- are un accent secundar, iar un- si ur- atrag asupra lor accentul principal in toate semnificatiile lor, cu exceptia „amplificarii”.
Cele mai frecvente prefixe in formarea verbelor sunt miß-, zer-, er-, ver-, be-, ent-, emp-, ge-. Toate, cu exceptia emp- si ge-, au propriul lor sens. În timp ce ge- este, dupa cum ne amintim, un prefix formativ si emp- este continut in cuvinte precum empfangen, empfinden.