Propozitia narativa este baza limbii. Deja in termenul „narativ” exista explicatii, ce fel de propozitii sunt acestea. Ele povestesc, adica ne spun despre ceva ce se realizeaza, a fost realizat sau despre ce ar trebui sa se intample. Adica, atunci cand vorbim despre ceva, noi folosim cel mai des propozitii narative.
Un semn indirect este ca la sfarsitul propozitiei exista un punct (si nu un punct de exclamare sau un semn de intrebare, acestea sunt alte tipuri de propozitii).
Eu ma duc acasa. El repara masina. Se intuneca. – Toate acestea sunt propozitii narative.
Astfel de propozitii sunt scurte (vedeti exemplul de mai sus) si lungi, de exemplu: Astazi la ora 18 eu voi merge la plimbare cu Eva.
In limba germana, exista o serie de reguli care guverneaza ordinea cuvintelor in propozitiile narative.
Verbul se afla pe locul al doilea.
Pe primul loc poate fi nu doar subiectul.
Verbul din propozitie nu este intotdeauna doar unul (exista un predicat compus), atunci cand el exista ele sunt numite Verb1 si Verb 2. Doar Verbul 1 este conjugat!
Verbul 2 este pus pe ultimul loc.
Exista mai multe variante ale predicatului compus:
Predicate modale (verb modal + semantic).
Forma temporara (verbul auxiliar + semantic).
Constructia infinitiva (verb + verb cu particula zu sau infinitiv compus).
Combinatii verbale de cuvinte (combinatii de cuvinte bine stabilite, unde exista un verb si partea asociata cu acesta).
