Cum sa nu va incurcati in diftongi? In ce cazuri numerele se scriu printr-o cratima? Si, in sfarsit, cand sa puneti virgule in propozitii? In acest articol vom analiza 10 reguli importante, vom repeta ortografia si punctuatia germana, vom da sfaturi practice!
Orice limba straina din arsenalul dvs. este o oportunitate de a comunica. Puteti lucra intr-o companie straina, puteti calatori, va puteti face prieteni in strainatate, puteti impartasi experiente culturale si educationale, dar numai daca gandurile dvs. sunt exprimate corect. Si daca in discursul oral puteti fi intrebat, clarificand ceva, atunci scrisoarea incorecta poate ramane de neinteles. De aceea, trebuie sa va antrenati abilitatile de scriere.
Was ich höre und was dann schreibe – ce aud si ce scriu
In limba germana, ca si in limba romana, exista o nepotrivire a unor sunete cu literele. De exemplu, diftongii sunt cazuri speciale cand doua litere scrise dau un sunet, sau o vocala lunga, exprimata si printr-o combinatie de litere. Sa ne uitam la principalele capcane care sunt ascunse in ortografia germana.
1. Diftongii
Sa ne amintim ca in limba germana exista mai multe diftongi, in primul rand, acestea sunt sunetele: [ai], [au], [oi]. La scriere, transmiterea lor este variabila.
Sunetul [ai] este exprimat prin combinatia de litere: ei – das Eis, ai – der Mai, ey / ay in nume proprii – Beyern.
Sunet [au]: au – die Haut.
Звук [оi]: eu – das Feuer, äu – träumen.
Inclusiv in limba germana se disting vocalele scurte si lungi. Un sunet scurt simplu este transmis intr-o singura litera, de exemplu: der Tipp [i:]. Si sunetele lungi – o combinatie de litere. Aceasta poate fi o dublare a unei vocale specifice: der Saal [a:] sau o combinatie a unei vocale cu „h”: die Kuh [u:].
Merita sa vorbim separat despre verbe. Si in randurile lor exista combinatii de litere care transmit un sunet. De exemplu, reduzieren, korrelieren. La verbele si participiile cu sufixele -ieren, -ifizieren, -isieren, lungul [i:] este transmis de literele: ie.
Acelasi diftong apare si la verbele puternice atunci cand se conjuga formele la persoana a 2-a si a 3-a la singular: sehen – sie sieht, lesen – er liest.
Problema cu diftongii este ca un sunet poate fi exprimat printr-o combinatie diferita de litere, de exemplu, cand auzim [ai] intr-un cuvant, nu putem determina imediat daca cuvantul trebuie scris prin ei sau ai. Situatia este similara si cu vocalele lungi.
Din pacate, nu exista o regula speciala care sa inteleaga cum se scrie un cuvant cu diftong. Cu toate acestea, puteti reproduce cu exactitate un cuvant daca l-ati intalnit anterior in text sau in scris, precum si daca va amintiti cuvintele monosilabice similare si ortografia lor.
In orice caz, este foarte important pentru scrierea corecta sa va amintiti ce diftongi exista si sa stiti exact care litere creeaza un anumit sunet.
2. Litera este cu majuscule si minuscule
In plus fata de greselile pe care le puteti face in vorbirea scrisa din cauza diferentelor de pronuntie si ortografie ale cuvintelor germane, exista sansa de a confunda majuscule si litere mici in text. In limba germana, toate substantivele se scriu cu majuscule, o regula pe care o cunoasteti de la bun inceput, dar exista si alte parti ale vorbirii care necesita o litera mare.
3. Adjective substantivizate
Acestea sunt adjectivele care au dobandit proprietatile unui substantiv, motiv pentru care trebuie scrise cu majuscule. De exemplu, alles Gute (toate bune, de la adjectivul – gut), de asemenea, in expresii stabile: im Großen und Ganzen (sintagma este tradusa „ca intreg, in general” si este un derivat a doua adjective – groß, ganz) .
Inclusiv exista constructii stabile imperecheate, de exemplu: Jung und Alt (tiner si batran), Groß und Klein (mare si mic), Klug und Dumm (inteligent si prost).
Dupa ureche, va puteti da seama daca un adjectiv se va scrie cu majuscule daca auziti unul dintre pronumele sau adverbele nehotarate dinaintea acestuia: etwas, alles, viel, nur, nichts, care sunt implicate in crearea formei adjectivelor substantivale, impreuna cu terminatia -es. De exemplu, etwas Schönes (ceva frumos), nichts Neues (nimic nou), nur Lustiges (doar distractiv).