Limba germana - vocabular


test limba germana

Top 5 sfaturi pentru a scrie in limba germana fara greseli. In acest articol vom discuta despre cum putem sa va imbunatatiti ortografia si punctuatia, va vom oferi sfaturi practice despre scrierea in limba germana.

Orice limba straina cunoscuta de dumneavoastra este o oportunitate in plus pentru comunicare. Puteti lucra intr-o companie straina, calatori, face prieteni strainatate, impartasi experiente culturale si educationale, dar numai in cazul cand veti putea corect exprima gandurile dvs. Si daca la un discurs oral puteti fi intrebat din nou pentru a clarifica ceva, o scrisoare incorecta insa poate ramane neinteleasa. Anume de aceea este necesar sa va antrenati abilitatile de scriere.
Was ich höre und was dann schreibe.
In limba germana, ca si in alte limbi, exista o discrepanta intre unele sunete si litere. De exemplu, diftongurile sunt cazuri speciale in care doua litere in scris dau un sunet sau o vocala lunga, exprimate la fel printr-o combinatie de litere. Sa aruncam o privire la principalele capcane ascunse din ortografie.

Diftongii
Reamintim ca in limba germana exista mai multi diftongi, in primul rand, acestea sunt sunete: [ai], [au], [oi]. Varianta lor in scris este variabila.

Sunetul [ai] este exprimat prin combinatia de litere: ei – das Eis, ai – der Mai, ey/ay in numele proprii – Beyern.

Sunet [au]: au – Haut.
Sunet [oi]: eu – das Feuer, äu – träumen.

Inclusiv in limba germana exista vocale scurte si lungi. Un sunet scurt simplu este scrie printr-o singura litera, de exemplu: der Tipp [i:]. Iar sunetele lungi – printr-o combinatie de litere. Aceasta poate fi o dublare a unei vocale anume: der Saal [a:] sau o combinatie a unei vocale cu „h”: die Kuh [u:].

Despre verbe ar trebui sa vorbim aparte. In randul lor, la fel exista si combinatii de litere care transmit un sunet. De exemplu, -reduzieren, -korrelieren. In verbe si in participiile cu sufixele -ieren, -ifizieren, -isieren este un[i:] lung care este scris cu litere: ie.

Acelasi diftong se manifesta la verbele puternice atunci cand conjuga la cele de-a doua si a treia persoane singular: sehen – sie sieht, lesen – er liest.

Problema dipfongilor este ca un sunet poate fi exprimat printr-o combinatie diferita de litere, de exemplu, dupa ce ati auzit [аi] intr-un cuvant, nu putem determina imediat cuvantul se scrie prin -ei sau -ai. O situatie este similara cu vocalele lungi. Din nefericire, nu exista nicio regula speciala dupa care sa-ti dai seama cum sa scrie un cuvant auzit cu un diftong. Cu toate acestea, veti putea reproduce cu precizie cuvantul daca l-ati intalnit anterior intr-un text sau l-ati scris si, de asemenea, daca va amintiti cuvintele similare si ortografia lor.

In orice caz, pentru o scriere competenta, este foarte important sa tineti minte ce diftonturi exista, la fel sa stiti exact care anume litere produc acel sunet sau altul.

Litera MARE si litera MICA
In plus la greselile pe care le puteti face in scris din cauza diferentelor in pronuntarea si ortografia cuvintelor germane, exista o sansa de a confunda literele mare de inceput si literele mici din text. In germana, toate substantive sunt scrise cu o litera mare – aceasta este o regula pe care o cunoasteti inca de la primele lectii, dar exista si alte parti de vorbire care necesita o litera mare.

Dar despre asta in articolul urmator! VA URMA